Comuna care poartă numele lui Vlad Ţepeş, criticat de unii pentru caracterul sau aspru şi lăudat de alţii pentru eroismul său în apărarea ţării şi pentru eforturile sale de a pune rânduială într-o societate cuprinsă de anarhie, te întâmpină cu bunătatea oamenilor şi cu spiritul ţăranului român.

De o parte şi de altă a drumului naţional DN 3, în apropiere de intrarea în localitate eşti absorbit de umbra copacilor. Alcătuită din două sate - Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazu, aşezarea este formată din localnici apţi de muncă şi disponibili să vină în ajutorul oricărui întreprinzător dispus să ajute la dezvoltarea aşezării. Situată în apropiere de localităţi precum Lehliu Gară şi Călăraşi, comuna Vlad Ţepeş se bucură de o infrastructura dezvoltată la un nivel mediu, dispunând parţial de conductă de apa potabilă şi drum asfaltat (pe 25% din suprafaţa zonei).

De asemenea, toată aşezarea este alimentată cu energie electrică şi dispune de servicii precum telefonie fixă şi televiziune prin cablu.

 

poza

Cum ajungi în Vlad Ţepeş trebuie să mergi să vizitezi întreaga zonă. Ocupând un loc aparte în peisajul aşezării, aceasta se poate bucură de la an la an de un număr cât mai mare vizitatori şi implicit de investiţii care să aducă succesul scontat.

Cultură: Vlad Ţepeş

 

În toamna anului 1896-1897 un număr de 12 elevi din satul Vlad-Ţepeş s-au înscris la şcoala din Mihai-Viteazu.În anul şcolar 1897-1898 s-au mai înscris şi alţi elevi, pentru ca în anul şcolar 1898-1899 ia fiinţă prima şcoală în satul Vlad-Ţepeş care a avut ca prim învăţător Ion Ionescu. Cursurile s-au deschis într-un salon de prăvălie închiriat în casa lui Şerban Gusila şi au funcţionat aici timp de 2 ani de zile.

De la 1898 şi până în 1916 şcoala a funcţionat cu un singur învăţător trecând din casă în casă; de la Şerban Gusila a trecut la Gheorghe Picătoare apoi la Oprea Stănescu. Majoritatea învăţătorilor erau necalificaţi, iar cursurile funcţionau neregulat din lipsa cadrelor didactice, din lipsa de combustibil şi din dezinteres din partea copiilor a căror părinţi erau foarte săraci.

Primul învăţător calificat a fost Gheorghe Popescu din Ciocăneşti, acesta locuind mai mult în satul Vlad-Ţepeş şi care a absolvit prima serie de elevi cu cinci clase.Abia din anul 1918 şcoala începe să funcţioneze cu 2 posturi de cadre didactice stabile.În anul 1919-1920 şcoala din Vlad-Ţepeş îşi deschide cursurile cu 4 cadre didactice stabile, dar şi acestea erau insuficiente faţă de numărul de elevi care erau de 354, adică câte 89 elevi pentru fiecare învăţător.

 

În anul şcolar 1938-1939 la un număr de 368 elevi funcţionau 5 învăţători.

 

În primavară anului 1945 la un recensământ al celor ce nu ştiau carte, satul Vlad-Ţepeş număra la acea data 949 analfabeţi şi 785 oameni care învăţaseră 1-2 clase. După recensământ s-a trecut la alfabetizarea celor 1734 de neştiutori de carte fiind împărţiţi pe 2 cicluri. Adevărata alfabetizare în masă s-a început după reforma învăţământului din anul 1948 şi s-a terminat în Vlad-Ţepeş în anul 1953.

În anul 1948-1949 şcoala funcţionează cu un număr de 9 cadre didactice.

În anul şcolar 1949-1950 ia fiinţă în Vlad-Ţepeş două clase de a ÎI-a ; prima serie de absolvenţi cu 7 clase este în iunie 1952.

În perioada 1950-1964 numărul cadrelor didactice ajunge la 18. Vechiul local de şcoală început în anul 1927 şi terminat în anul 1936, cuprindea 5 săli de clasă şi o cancelarie.În anul 1956 se mai construiesc încă două săli de clasă, învăţământul de 7 clase devenind obligatoriu. Nici aceste 7 săli de clasă nu mai sunt suficiente şi atunci se construieşte încă un local de şcoală în anul 1962. Acest local nou are o construcţie modernă, fiind înzestrat cu mobilier nou , are 4 săli de clasă, un laborator, cameră pionierilor, cancelaria şi cameră oamenilor de serviciu. În satul Mihai-Viteazu şcoală a luat fiinţă în anul 1880. La început a funcţionat în casa lui Iacob Tomescu apoi la Ghiţă Teodorescu şi mai târziu în casa preotului Dumitru Popescu care a fost şi primul învăţător suplinitor al satului.

Prin anul 1890 a luat fiinţă localul de şcoală proprie format din 2 săli de clasă şi cancelarie. Lipsa de combustibil din şcoală şi lipsa de îmbrăcăminte a copiilor a făcut ca în anii şcolari 1927-1928; 1935-1936 pe perioada de iarnă frecventa şcolară să fie sub 40% .

În anul şcolar 1907 din totalul de 159 elevi înscrişi au frecventata cursurile 80, iar 79 nu au frecventat fiind repetenţi. Această